Annabel Lee

[Verso 1]
 
A               E 
Marea spre tine veni 
   D               A 
i nu erai Annabel Lee 
                         E 
s-i spun cum noiembrie trece 
   D                   A 
i nu peste mult va pieri 
                             E 
s-i spun cum se poate, în ceaa 
   D                  A 
ce cade pe noi într-o zi 
      E                 A 
s-i spun cum se poate iubi 
      D 
i nu erai Annabel Lee 
 


[Refrão]
 
   D                                     A 
i cât a fi vrut, o cât a fi vrut, s pot auzi 
  E                                             A 
cuvântul pe care de-o vreme îl pot între noi bnui 
   D                 E                   A 
o, cât a fi vrut s tiu, cum se poate iubi. 
 


[Verso 2]
 
A                   E 
Marea la ceasuri târzii 
  D             A 
aproape de tine veni 
                           E 
s-i spun cum nici nu se uit 
   D                A 
i nici nu se poate muri. 
                        E 
S-i spun c noi niciodat 
    D             A 
noi n-am fi putut auzi 
                     E 
atât de tcui i de singuri 
    D               A 
noi n-am fi putut auzi. 
 


[Refrão]
 
   D                                     A 
i cât a fi vrut, o cât a fi vrut, s pot auzi 
  E                                             A 
cuvântul pe care de-o vreme îl pot între noi bnui 
   D                 E                   A 
o, cât a fi vrut s tiu, cum se poate iubi. 
 


[Ponte]
 
D 
Tu nu erai (Tu nu erai) 
A 
Annabel Lee (Annabel Lee) 
     E 
când lungi i albastre fâii 
                 A 
tiate de nori cenuii 
    D                 E              A 
spuneau c toamna-n curând se va sfâri 
 


[Refrão]
 
   D                                     A 
i cât a fi vrut, o cât a fi vrut, s pot auzi 
  E                                             A 
cuvântul pe care de-o vreme îl pot între noi bnui 
   D                 E                   A 
o, cât a fi vrut s tiu, cum se poate iubi.